sâmbătă, 26 septembrie 2009

FASHION LABORATORY sau, altfel spus, AM TERMINAT ŞCOALAAAAAAAAAAAA!!!

Evenimentul foarte important numărul doi despre care încă nu am apucat să scriu este terminarea cu succes a facultăţii, cu cireaşa de pe tort, colecţia de licenţă.

Foarte pe scurt, proiectul trebuia să fie mult mai amplu şi trebuia, de asemenea, să includă nişte băieţi talentaţi care fac muzică, Discoballs pe numele lor de trupă. Din cauza unor motive obiective, ei nu au mai putut participa (poate altădată....), dar m-au ajutat să găsesc o temă interesantă pentru colecţie:LABORATORUL.

Şi aşa am dezvoltat o teorie întreagă despre cum munca în laborator şi munca în atelier sunt lucruri care, deşi nu par, se aseamănă foarte tare.

Pentru omul de ştiinţă, laboratorul reprezintă un spaţiu prin excelenţă creativ şi plin de resurse, un paţiu intim, cu propria sa organizare, un spaţiu în care iau naştere idei şi în care se desfăşoară experimente.
Creatorul de modă, pe de altă parte, deşi înlocuieşte microscopul şi fiolele cu maşina de cusut şi cu foarfeca, iar pe post de materie primă foloseşte materiale textile, nasturi şi fermoare în loc de cloruri şi acizi, funcţionează într-un fel asemănător în propriul spaţiu de lucru, atelierul.
Moda este în egală măsură şi artă şi ştiinţă, la fel cum şi chimia sau electrotehnica presupun o însemnată doză de creativitate şi inovaţie.

Deasemenea, m-am gandit mult la costumul de scenă, la felul în care acesta completează mesajul muzical şi creează icon-uri.
Boy George, Elton John, Michael Jackson, Freddie Mercury şi mai recent, Madonna, Britney Spears sau Roisin Murphy au creat adevărate isterii mondiale cu ţinutele lor, fiindu-le suficientă o singură apariţie la un concert, într-un videoclip sau într-o revistă pentru a crea o modă.

Anume această esenţă de spectaculos aş vrea să transpară din această colecţie, acea notă de ieşit din cotidian. Îmi place ideea de a-ţi face curaj înainte să ieşi din casă îmbrăcat într-o piesă îndrăzneaţă, de a atrage toate privirile, chiar de la distanţă, de a capta atenţia întregului vagon de metrou, la fel ca pe cea a unei săli de concert uriaşe şi de a te simţi ca un star chiar şi în zilele ploioase.

Şi, în sfârşit, cu acest proiect am ajuns şi la un crez artistic care să mă definească:scopul meu este să creez nu atât haine comode sau moderne, ci costume care să fie greu de uitat.

Iar acum, poze, realizate de foarte talentatul Vlad Bîrdu, prin bunăvoinţa lui Adi Bulboacă, care ne-a pus la dispoziţie studioul şi cu ajutorul minunaţilor Ada Iftodi, actorii Daniel Haralambie, Alexandru Pavel, Ioan Cortea şi iarăşi Bulboacă, care au făcut pe modelele la această şedinţă.



























TRILOGIA ATRIZILOR



N-am mai scris de muuult, dar mi-am propus acuma să recuperez şi să dau seamă despre câteva evenimente importante care s-au înâmplat de la "Disco" încoace. În ordine cronologică, prima şi prima dată, o să scriu despre debutul meu în teatru cu un proiect fantastic, TRILOGIA ATRIZILOR.

Spectacolul care durează peste 3 ore şi spune o poveste veche de mii de ani este compus din trei părţi:"Ifigenia la Aulis"de Euripide, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, un tânăr regizor care are deja un succes nebun, printre altele cu spectacolul său de la Nottara, "Romanţioşii","Agamemnon" de Eschil, în regia domnului profesor Liviu Lucaci, printre altele scriitor şi actor la TNB şi "Electra" de Euripide, în regia lui Andrei Narcis Grosu, tot tânăr şi cunoscut mai ales pentru spectacolul său "Crimă şi Pedeapsă".

Actorii, între timp studenţi în anul doi de Master, fac parte din una dintre cele mai bune generaţii ale UNATC-ului din ultimii ani şi se descurcă excelent în faţa unei provocări uriaşe: tragedia antică.

În afară de aceştia, o gramadă de alţi oameni au pus umărul la acest proiect ambiţios şi spectacolul sigur nu ar fi fost la fel fără ei: Delia Nartea, printre altele actriţă consacrată la Teatrul de Comedie, a compus şi a coordonat momentele muzicale, alături de Horaţiu Iliescu (vioară), Victor Bozdog (violoncel), Mihai Prejban, Cosmin Nedelcu / Şerban Gomoi (percuţie), Elena Păun, o foarte talentată tânără coregrafă s-a ocupat de mişcarea scenică a actorilor iar Adrian Damian, masterand la UNATC a venit cu soluţii excelente de scenografie.

Am fost şi eu pe-acolo, cu costumele mele, cam 70 în total, făcute în timp record, cu rezultate bunicele, aş zice, mai ales pentru debut...
Domnul Costin Tuchilă, de la Amos News, mă laudă un pic în cronica spectacolului:"Costumele realizate de Dumitriţa Luncă, absolventă în acest an a Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, sunt şi ele excelente, folosind într-o formă neostentativ modernă elementele specifice teatrului antic, de la tunica regală a Clitemnestrei ori de la veşmântul regelui-războinic Agamemnon la mantii în care întrebuinţează tonuri de gri, la veşmintele corului sau la îmbrăcămintea foarte sugestivă a sclavei Casandra. Toate, compoziţii plastice bine studiate şi realizate, la fel cum sunt sugeraţi şi „cothurnii” (de altfel, subiect de dezbatere pentru cercetători), încălţămintea cu talpă foarte înaltă devenită simbol al tragedianului.
Din toate punctele de vedere, „Trilogia Atrizilor” este un spectacol excelent."

Minunaţii tineri actori sunt:

AGAMEMNON – Alin State/ Cosmin Nedelcu,

IFIGENIA – Nicoleta Hâncu/ Alexandra Sãlceanu

CLITEMNESTRA – Sorina Ştefãnescu/ Smaranda Caragea

MENELAOS – Silvian Vâlcu

THALTYBIOS – Andreea Bârsan

UN BĂTRÂN – Eugeniu Cozma

AHILE – Adrian Nicolae/ Alexandru Zob,

ORESTE – Ioan Cortea/ Alexandru Gâtstrâmb,

PYLADE – Alexandru Gâtstrâmb/ Ioan Cortea

CORIFEUL – Alexandra Fasolã/ Iulia Samson/ Andreea Vasile

EGIST – Şerban Gomoi / Vlad Udrescu

CASANDRA – Ana Ularu/ Cristina Cristian,

ELECTRA – Andreea Vasile/ Alexandra Fasolã/ Iulia Samson

RĂZBOINICUL – Alexandru Zob/ Alin State/ George Costea

Înainte de poze, ar mai fi de spus că spectacolul, care a avut premiera în vară, se va juca din nou din octombrie, tot la CENTRUL CULTURAL “NICOLAE BĂLCESCU” (Strada 11 Iunie, nr 41, pe lângă FABRICA, parcul Carol, în spatele Mitropoliei).


























fotografiile sunt făcute, bineînţeles, în dulcele stil clasic, de prietenul Adi Bulboacă.